miercuri, 4 august 2021

 

Radicalizarea islamică în România

 

1. Comunitatea musulmană tradițională în România este redusă numeric, fiind compusă, etnic, preponderent din turci și tătari[1].

Conform datelor Recensământului Populației și Locuințelor din 2011, în România au fost recenzați 64.337 de musulmani, din care 43.279 în județul Constanța și 9.037 în Municipiul București. Acestora li se adaugă un număr necunoscut cu exactitate de migranți și refugiați musulmani.

Notă: Statisticile sunt relative deoarece se referă la numărul total al migranților, fără deosebire de religie, iar o parte din migranți părăsesc România după ce primesc acest statut, deplasându-se spre țări europene cu o situație economică mai bună. Spre exemplu, conform unui studiu[2] care a vizat perioada 2015 – 2017, numărul migranților era de aprox. 380.000 de persoane, iar în 2020, au fost depuse 6138 cereri de azil, majoritatea solicitanților fiind din Afganistan, Siria și Irak[3]. Tot în 2020, unui număr de 667 de solicitanți le-a fost recunoscut statutul de refugiat sau acordată protecția subsidiară.

Statul român recunoaște dreptul la libertatea religioasă, astfel că atât musulmanii tradiționali, cât și cei veniți temporar pe teritoriul național își pot exercita liber cultul de care aparțin.

O posibilă problemă ține de apariția de lăcașuri de cult islamice înființate în locații private (ex. apartamente, ONG-uri), musulmanii care le frecventează evitând rugăciunile în moscheile comunității tradiționale. Demn de remarcat este și că acestea nu recunosc autoritatea Muftiatului român și defășoară propriile activități de dawa (chemare la islam), bazate, în general, pe prelegerile unor predicatori străini, unii controvesați sau chiar cunoscuți ca exponenți ai islamului radical.

Notă: Spre exemplu, În București există 9 moschei (7 sunite și două șiite) însă, sub diverse pretexte, au fost înființate, sub egida unor organizații neguvernamentale arabe, cel puțin alte 3 (Fundația Centrul Cultural Islamic Islamul Azi, Centrul Ayash și Centrul Cultural Ierusalim)[4].

Acestora li se adaugă sute de canale media, sub formă de site-uri, bloguri, grupuri și pagini pe rețelele de socializare (Facebook, Twitter, Instagram, Telegram, Whatsapp și, mai nou, TikTok).

2. Datele publice disponibile relevă că România nu se confruntă cu radicalizare islamică la nivel de fenomen.

Totuși, pe teritoriul național au existat și există cazuri de persoane aflate în diferite stadii de radicalizare, majoritatea incipiente sau intermediare.

Pentru o documentare cât mai obiectivă, au fost preluate datele statistice și evaluările unor instituții de aplicare a legii din România.

Conform portalului Ministerului Justiției, între 2019 – iunie 2021 au fost declarați indezirabili și expulzați din România 8 cetățeni străini[5], toți provenind din state cu problematică teroristă.

Conform rapoartelor de activitate ale DIICOT[6], în perioada 2010 – 2020 au fost trimise în judecată 74 de persoane pentru infracțiuni prevăzute de Legea 535/2004, dintre care 58 cu acorduri de recunoaștere a vinovăției.

Notă: Nu am preluat numărul total de dosare instrumentate, semnificativ mai mare, ci doar pe cele finalizate prin rechizitorii. Datele se referă la toate infracțiunile prevăzute de legea menționată, nu doar pe cele ce privesc efectiv terorismul sau propaganda teroristă. Totuși, concluziile DIICOT sunt elocvente cu privire la existența, chiar dacă în stadiu incipient, a situațiilor care de radicalizare. Se remarcă și creșterea complexității problematicii, aproape an de an, în special în rândul minorilor.

Redăm din raportul de bilanț pe anul 2016: ”Fenomenul de auto-radicalizare a persoanelor aflate pe teritoriul național a înregistrat o evoluție ascendentă în anul 2016, printre aceste persoane regăsindu-se atât indivizi proveniți din spații cu problematică teroristă, cât  și  cetățeni  români  convertiți  într-o  formă  jihadistă  de  credință.  Sursele  de  radicalizare  au rămas preponderent externe și reflectă problematici cronicizate în arealul de conflict siriano-irakian. Un sirian căruia România i-a retras cetăţenia pe motiv de radicalizare islamică a dat statul în judecată şi vrea să redevină cetăţean român

Procesul de radicalizare a cetățenilor români convertiți la islam se produce, de regulă, în mediul virtual. Pericolul pe care aceștia îl reprezintă pentru climatul de securitate din țara noastră este dat de starea de vulnerabilitate psihosocială în care cea mai mare parte dintre aceștia se află. Vulnerabilitățile psihice cu care se confruntă cei mai mulți dintre convertiți accentuează factorul de risc întrucât aceștia se constituie nu numai ca persoane pretabile a fi ușor de manipulat de cei interesați în organizarea de atentate cât  mai ales ca persoane  extraordinar de  imprevizibile. Propaganda islamistă instrumentată preponderent în mediile virtual/relațional se racordează evenimentelor și entităților teroriste active în spațiile de referință, preluându-le mesajele și propagându-le în mediul relațional.”.

 În raportul de bilanț pe 2017, situația e mai alarmantă: ”România nu s-a confruntat pe parcursul anului 2017 cu o amenințare teroristă concretă şi consistentă.  Reflectând asupra situației de la nivel european, radicalizarea islamică din România reprezintă în acest moment unul dintre riscurile majore; deşi nu are dimensiunile unui fenomen, în ultimii ani a cunoscut o amplificare, în principal în rândul rezidenților proveniți din spații cu problematică teroristă activă, precum și al cetățenilor români convertiți la islam.  Dată fiind accesibilitatea ridicată, viteza crescută a comunicării şi posibilitatea anonimizării, Internetul a continuat să constituie mediul predilect pentru accesarea, diseminarea şi crearea de conținuturi radicale. (...)

Numărul românilor convertiți radicalizați se află în creștere în ultimii doi ani, însă, manifestările se mențin, în general, la nivel verbal-atitudinal. În numeroase cazuri radicalizarea se suprapune peste unele probleme de ordin social (statut financiar precar, lipsa unui loc de muncă), juridic (sunt sau au fost încarcerați) sau psihic (instabilitate, nivel intelectual scăzut ori chiar afecțiuni atestate medical) și în absența unei culturi religioase.

Situațiile de radicalizare care implică adolescenți, deși puțin numeroase atrag atenția asupra puterii de contaminare  a  ideologiilor  de  tip  extremist,  care  justifică  şi îndeamnă  la  violență,  dar  şi  asupra necesității de adaptare a mecanismelor legislative şi instituționale de intervenție.

Analiza legăturii existente între  radicalizarea islamică şi violență este cu atât mai necesară cu cât, dincolo de numărul substanțial de cazuri care permit abordarea subiectului prin prisma unei statistici relevante, în Islam regăsim astăzi toate acele ingrediente necesare definirii parcursului de radicalizare, fapt ce permite observarea acelor modele comportamentale care pot duce în cele din urmă la justificarea utilizării violenței, la acceptarea terorii ca instrument și a sacrificiului de sine prin metode suicidale ca deziderat.

Caracterul imprevizibil al deciziilor individuale de a transpune convingeri de tip jihadist în acțiuni teroriste şi efectul stimulativ al vizibilității accentuate a situațiilor în care adepți ai curentelor islamice radicale s-au implicat în atentate teroriste sporesc dificultățile de prevenire şi contracarare. În acest context, cultura de securitate la nivelul decizionalilor dar şi implicarea populației sunt esențiale pentru depistarea precoce a semnalelor de radicalizare.”

În anul următor, DIICOT avertiza: ”Dată fiind legătura strânsă dintre radicalizare şi propaganda extremist-jihadistă, în general, şi cea de inspirație  DAESH în particular, abundența  şi accesibilitatea ideologiei de acest tip  în mediul online amplifică  riscurile  pe termen  lung.  În  acest  moment,  internetul  reprezintă  mediul  predilect  pentru crearea şi diseminarea de conținuturi radicale, în special în cadrul rețelelor de socializare virtuală. 

Tendința de accentuare a riscurilor generate de radicalizare este prezentă şi în România, prin creșterea numărului de persoane radicalizate şi a virulenței manifestărilor atât în rândul cetățenilor străini aflați temporar în țara noastră, cât și în cel al cetățenilor români convertiți la Islam. Numărul acestora din urmă este în creștere în ultimii 3 ani, ceea ce reclamă un mod de lucru interinstituțional atât pentru prevenirea radicalizării cât și pentru documentarea şi contracararea cazurilor avansate. (...) Un grad crescut de risc îl comportă  persoanele radicalizate minore, cele care au un trecut infracțional ori  care  prezintă    vulnerabilități  psiho-sociale,  în  condițiile  predispoziției  spre  gesturi  extreme  şi imprevizibilității  comportamentale.  Ca  urmare,  consolidarea  mecanismelor  inter-instituționale  şi la nivelul societății civile pentru identificare timpurie şi gestionarea integrată a cazurilor de radicalizare constituie o prioritate.”

În 2019, ”ameninţarea teroristă continua să fie asociată organizaţiei teroriste Daesh/Statul Islamic, chiar și după înfrângerea  recunoscută  a  organizaţiei şi  pierderea  controlului teritorial în  Siria  și  Irak.  În  acest context,  securizarea  frontierei  de  stat  a  României  reprezintă  o  prioritate,  în  scopul  prevenirii pătrunderii pe teritoriul României a unor persoane aflate în legătură cu fenomenul terorist, inclusiv pe calea migrației ilegale.

Țara noastră poate constitui o opțiune de tranzit pentru foști membri/luptători Daesh, ori persoane asociate  organizațiilor  teroriste,  având  ca  destinație  diverse  țări  europene.  Membrii  familiilor acestora, inclusiv minori, reprezintă o nouă categorie de risc. 

În  prezent  nivelul  ameninţării  teroriste  la  adresa  României  se  menţine  scăzut.  Din  perspectiva riscurilor de securitate în plan intern se remarcă (auto)radicalizarea cetățenilor români și persoanele venite din spaţii de conflict/de risc terorist. Se constată o ușoară creștere a numărului cetățenilor români radicalizați, convertiți la islam, preocupați de formularea unor ameninţări teroriste la adresa unor obiective.  O altă provocare o constituie eliberarea din penitenciar a unor persoane  condamnate pentru infracțiuni de terorism, și care continuă să prezinte un profil radical accentuat. În acest context se  impune  prioritizarea  dezvoltării  unor  programe  dedicate  reinserţiei  sociale  a  persoanelor  din această categorie, precum şi pentru consilierea minorilor aflaţi în proces de radicalizare.”

În fine, în 2020, DIICOT a avertizat că ”(auto)radicalizarea unor cetățeni români reprezintă principalul risc, persoanele care parcurg acest proces efectuând activități de propagandă pentru organizații teroriste străine cu ideologie islamistă. Mediul cel mai frecvent utilizat pentru desfășurarea activităților infracționale de acest tip este online,  iar  categoria  principală  de  risc  o reprezintă  persoanele  minore.  În  acest  context  se  impune prioritizarea dezvoltării unor programe dedicate persoanelor din această categorie, precum și pentru consilierea minorilor aflați în proces de radicalizare.”

 

3. În ceea ce privește mediul penitenciar, conform unui studiu[7], ”fenomenul radicalizării se menţine la un nivel scăzut” iar ”persoanele private de libertate care prezintă semne de radicalizare  se caracterizează prin următoarele tipuri de comportamente: nu recunosc autoritatea percepută, inclusiv a imamilor, prezintă rezistenţă la schimbare, justifică atentatele teroriste şi manifestă satisfacție pentru materializarea lor, susţin propaganda teroristă, afişează elemente care sugerează simpatia lor pentru un grup extremist (precum îmbrăcămintea specifică, tatuaje, afişe), influenţează negativ alte persoane, refuză cooperarea cu personalul unităţii penitenciare, în special cu persoanele de sex opus.”

 

4. Concluzii:

Raportat la comunitatea musulmană din România, privită în întregul ei, numărul persoanelor radicalizat este redus, neputându-se vorbi de un fenomen.

Totuși, deși în stadiu incipient, radicalizarea islamică înregistrează, începând cu 2010, un trend ascendent, mediul predilect de manifestare fiind cel online.

Una din cauzele evidente ale radicalizării o constituie lipsa de cultură religioasă.

Cele mai vulnerabile categorii sunt cele ale minorilor și a celor care prezintă vulnerabilități psiho-sociale, la care se adaugă cei care și-au executat pedepsele privative de libertate dar nu s-au deradicalizat.

Dacă în cazul cetățenilor străini legislația permite înlăturarea imediată de pe teritoriul național, în cazul cetățenilor români este neceară intervenția atât a intituțiilor de aplicare a legii, cât și a societății civile.  

Ion-Viorel Vîlceanu, Asociația Arca Lex

 
Sursa foto: https://www.g4media.ro/un-sirian-caruia-romania-i-a-retras-cetatenia-pe-motiv-de-radicalizare-islamica-a-dat-statul-in-judecata-si-vrea-sa-redevina-cetatean-roman.html
la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)